Efortul de a nu trăi în prezent

    Vi se întâmplă des să trăiţi în prezent? Mie mi se întâmpla rar, acum tot mai adesea şi vă spun cu bucurie că am descoperit, pe pielea mea, cât este de fascinant. Gândul meu nu e obişnuit să stea pe loc, să se agaţe de ceea ce văd ochii şi chiar dacă o face, de cele mai multe ori se conectează cu lucruri, locuri şi sentimente similare peste care dă aruncând...

Vacanța se servește pe o insulă grecească

  Zi luminoasă pe insula grecească, din zori în asfințit. Cât timp soarele și-a urmat eterna traiectorie, desenând cu aur un arc de cerc, orele mele pământești mi-au fost pline de culoare. Nuanțe de albastru nisipiu, azur, bleumarin, închideau cromatic bolta, unindu-se cu orizontul într-un contrast liniștitor. Verde copt și alb orbitor răcoreau tâmplele mării, făcându-mă...

Vine. O simt. Primăvara

    O variațiune de titluri pe aceeași temă universală, repetabilă, inepuizabilă. Simt cum se apropie primăvara. Vine de undeva din adâncul pământului, din îndepărtarea cerească, din miezul ființei umane. Îi simt pulsul abia perceptibil cum ține un ritm doar intuit acum, dar care, în curând, îmi va inunda inima cu sânge proaspăt, cu viață nouă. O simt cum...

Ochi de pădure

    Mi-am imaginat perfect pădurea pe care aș putea s-o privesc zi și noapte, fără să mă satur și, într-un fel miraculos, uman, explicabil și totuși greu de înțeles (fire încâlcite, împletite și descurcate de degetele delicate ale universului), pădurea a ajuns să se trezească și să adoarmă în fața casei mele, în fața ochilor mei uimiți, care nu contenesc să...

Bacalaureatul şi luna plină

    De ceva vreme mă gândesc la luna mea din Piteşti, cea din dormitorul meu. Luna aceea era în stare să scoată din mine o paradă de cuvinte deloc modeste la adresa ei însăşi, prin stiloul meu. Mă scotea pe pervazul ferestrei de câte ori era plină în toiul verii. Uneori reuşea să o scoată şi pe buna mea prietenă, P. , să-şi arate cârlionţii pe geam, să mi se...

Peisaj corporatist suprarealist

  "Peisajul este pe atât de rar întâlnit de mine în ultimul timp, pe cât de des l-am descris în textele mele. Senin ce acaparează cerul, o lună conturată perfect în ultimul pătrar, luceafăr solitar în colţul tabloului. Eu, confortabil legănându-mă într-un balansoar pe balcon, la al patrulea etaj al unui hotel de patru stele, admir puzderie de făclii pe cerul selenic. Nimic...

Povestea nescrisă a frăguţelor

Nu ştiu dacă vreodată le-au fost închinate frăguţelor câteva pagini de literatură, însă ştiu sigur că le voi dedica eu câteva rânduri, acum, în timp ce gustul lor încă se mai confundă cu o muză a simţurilor. Niciodată, în toate plimbările mele în natură şi pe munte în particular, n-am avut parte de asemenea spectacol de dulci arome şi pigmentate creaturi (cu...

Revedere în nocturnă

  E lună plină în casa mea nouă. Veghează deasupra familiei mele şi-mi luminează rândurile. Sunt douăzeci de ani de când am descoperit luna pe post de veioză şi confident. Se pare că nici ea nu m-a uitat după atâta timp, dacă răsare acum, plină, chiar în casa mea. Sigur nu i-a fost uşor să mă găsească, să se abată din drumul ei constant, măsurat şi să lase fără...
Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: