Conjugarea timpului la prezent

  Negrăbit este timpul în tic-tac-ul său. Măsurat, egal, uniform își trece vremea peste tot ce este viu. Nu grăbește soarele spre apus pentru a-i face un favor nopții și a-i îngădui mai multe ore de întuneric; nu suflă frunzele din coafura pădurilor mai lent pentru a amâna inevitabilul îngheț. Nu bate la ușa nimănui pentru a-i aduce vești din viitor - fiecare și-l află...

Terapie prin citit

    M-am tot gândit la un final rotund pentru ralucamarchis.ro, să îl știu compact și bine închegat, precum o carte adevărată. De aceea sunt entuziasmată să îl pot lăsa aici, sub forma unui eBook. Posibilitatea că ar putea ajunge pe laptopul, tableta sau telefonul oricui, intenționat sau din pură întâmplare, că ar putea fi citit pe plajă, pe o bancă în parc, în...

Scriu pentru că nu am încotro

  Sunt cinci ani și un strop de când am abordat scrisul ca pe o terapie și de când torn amestecuri eterogene de cuvinte prin pâlnia acestui site, ca apoi să le las să se scurgă în propriul ritm spre ochi virtuali. Am cernut viața prin sita verbelor și cu ce a supraviețuit am ridicat, în straturi de proză, un spațiu primitor, în care toate schimbările să îmi pară...

Cartea, un nod rutier descâlcit de scriitor

  În urmă cu mulți ani, mai mult de cincisprezece, când încă nici nu îndrăzneam să-mi imaginez că scrisul meu s-ar materializa vreodată într-o carte, inspirația pentru pagini adresate doar mie se năștea doar când zilele trăite meritau să fie păstrate în amintirea paginii. Însă deliciile unui text cu adevărat de impact pentru mine apăreau în urma pietrelor aruncate...

Tu pe ce drumuri rătăceşti? Unde vrei să ajungi?

  Drumuri. Iubesc drumurile. Dinspre şi către. Drumurile îmi amintesc de perioade din viaţă în care eram cineva, apoi altcineva, mereu eu călătoare. Îmi amintesc de confruntările mele cu viaţa şi de paşii cu care am măsurat durerea sau fericirea, adunându-i în hărţi ale vârstelor trăite. Drumuri către şcoală şi liceu, străbătute la pas, privindu-mi reflexia în...

Întâlnirea scriitoarelor anonime

  Se întâmplă întotdeauna, fără excepţie, să fiu luată prin surprindere de hazardul care mă aduce laolaltă cu oameni diferiti social şi profesional, însă atât de asemănători în spirit. Se iveşte ocazia sau evenimentul, iar cei vizaţi de pasiunea pentru scris, în cazul nostru, sunt atraşi ca de un magnet unii către alţii, pentru o experienţă nouă. Evenimentul...

Citeşte-mi în cafea

  În cana de cafea mi se adună o faună fantastică, cu animale din desene animate și păsări din filme de groază. Pisici cu atitudine de câini, cerbi salvatori și tauri bineintenționați stau și-mi păzesc casa, acolo sus lângă toartă. Balauri cu ochi pătrunzători ies din negura sufletului, de pe fundul cănii, și mă amenință prin simpla lor înfățișare, prevestind...

Terapie prin scris

  Interesant cum titlul Terapie prin scris m-a ales pe mine, m-a făcut să-l pun în fruntea blogului şi-a aşteptat atâta vreme să îi găsesc un rost sau un motiv pentru avantajoasa lui poziţionare. În ultimul timp scrisul a fost urechea care mi-a ascultat gândurile atunci când nu era nimeni în preajmă să mă audă, iar vocea nu mai avea sens să articuleze rând pe rând...
Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: