Ochi de pădure

 

© Raluca Barbu

 

Mi-am imaginat perfect pădurea pe care aș putea s-o privesc zi și noapte, fără să mă satur și, într-un fel miraculos, uman, explicabil și totuși greu de înțeles (fire încâlcite, împletite și descurcate de degetele delicate ale universului), pădurea a ajuns să se trezească și să adoarmă în fața casei mele, în fața ochilor mei uimiți, care nu contenesc să o caute din toate colțurile încăperilor.

Da, așa mi se pare că ar fi mult mai credibil, ca pădurea să fi ajuns aici decât eu față în față cu ea. Aceasta este amploarea sentimentelor mele, la inceput de an. Îmi las ochii să rătăcească prin labirintul trunchiurilor desfrunzite, în timp ce 2015 se desprinde ușor de prezent și face loc unui an nou, cu eticheta ruptă, să își găsească locul în viața noastră.

 

 

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: