Frumosul şi urâtul, două concepte la fel de relative precum binele şi răul, picură în noi, în proporţii inegale, poftă şi teamă de viaţă.
În fiecare zi ni se poate întâmpla să fim frumoşi şi buni, urâţi şi fricoşi, plini de viaţă sau părăsiţi de ea. Depinde cine ne priveşte. Suntem un amalgam de intenţii şi atitudini pe care le-am hrănit intenţionat, de fiecare dată când am fost prezenţi sau de toate acele dăţi când am uitat de noi şi alţii au picurat în urechile şi ochii noştri versiunea realităţii lor. Şi acum serios, atât de rar întâlnim oameni cu adevărat plini de viaţă!
Îmi închipui că sunt o strecurătoare care cerne urâtul şi salvează frumosul. Proporţiile mi se par valide, având în vedere că urâtul este atât de mărunt şi des, perfect pentru a cădea prin sită, iar frumosul compact, consitent, cu forme dintre cele mai neaşteptate, imposibil de a se putea plia pe un şablon îngust.
Eu, aşa cum sunt acum, amestec de toate experienţele pe care le-am chemat sau de care m-am împiedicat pe drum, decid să refuz Tot ce iese din conturul frumosului. Desigur, frumosul pe care spriritul meu îl cunoaşte şi după care tânjeşte. Destul l-am lăsat să se atingă de orice şi oricine, doar pentru că mi-era ruşine să spun nu, teamă să displac cuiva, să dezamăgesc pe cineva sau pur şi simplu pentru că “aşa se cade”. Da, de fiecare dată când nu m-am ascultat şi am decis să fac pe plac altora, le-am permis, într-un mod inconştient, să facă din mine o altă persoană – una pe care nu mai reuşeam să o definesc. Au trecut, s-au întâmplat, au rămas acolo unde s-au născut, în afara conturului meu.
Acum că am aflat adevărul meu şi mi-e limpede frumosul după care tânjesc, ridic imaginar semnul Interzis Urâtului, Acces liber Frumosului. În Universul meu, creat de mine aşa cum decid în fiecare zi, primesc Frumosul sub formă de natură, de oameni, de idei şi fapte. Refuz politicos intruşii care compromit, în orice fel sau formă, starea mea de bine.
Contemplare şi răbdare tuturor.
