De-aş pierde scrisul printre vase nespălate
Şi rufe neîmpachetate
Chiar crezi că nu m-aş mai putea bucura?
Eu zic că nu, tu zici că da.
Acelaşi eu în ambele păreri
Mă contrazic şi azi ca ieri,
De parcă totul se măsoară în cuvinte
Şi fără ele nu pot merge înainte.
Metri, litri, kilograme,
Stări de spirit trecătoare,
Frunze uscate, plutitoare
Stoluri, păsări călătoare
Trec cu rost ca-ntr-o fereastră
Prin care urmăresc povestea noastră.
Toamnă ruginie, plină de mister
Pluteşte uşoară peste cartier.
E tot un anotimp, nu poate să-nceteze
Cu sau fără cuvinte care să o valideze.
Oare nimic nu mi-ar putea zâmbi,
Fără să fiu dependentă de explicaţii ale aceluiaşi “a fi”?
Ce, n-aă putea găsi în frunză şi în cer răbdare
Fără cuvinte care să-mi descrie fiecare stare?
Dorinţa pentru scris şi pofta pentru viaţă
Par să se încurce ca-ntr-un fir de aţă,
Iar eu, cu scris sau fără scris
Nu pot să le descurc, nici chiar în vis.
Sunt într-o buclă a timpului blocată
De cuvinte inutile inundată
Şi tot ce vreau este să pot supravieţui
Acestei poezii;)
